Vitregiile de neiertat ale istoriei, au făcut ca Suceava (străveche şi glorioasă Capitală a Moldovei, înzestrată de marii ei voievozi cu lăcaşuri de cult ortodox, de o frumuseţe arhitectonică şi artă religioasă deosebită) să decadă spiritual în cei 143 de ani de ocupaţie străină şi în cei 50 de ani de existenţă a statului comunist ateu.

            Tot ironia istoriei consacră un fapt aproape fără precedent, de la domnia lui Alexandru Lăpuşneanu, la sfârşitul secolului al XVI-lea, în Cetatea de Scaun a Sucevei nu s-a mai construit nici un lăcaş de cult ortodox.

            Vechile ctitorii voievodale zidite de peste 400 de ani, în majoritate de mici dimensiuni, au devenit neîncăpătoare pentru o populaţie de peste o sută de mii de locuitori, astfel că în entuziasmul popular al libertăţii credinţei strămoşeşti redobândită la 22 decembrie 1989, s-a luat înţeleapta decizie a ridicării în reşedinţa judeţului Suceava, a unei impunătoare Catedrale de proporţii monumentale (pentru 5000-6000 de credincioşi).

            Pornită cu mare elan duhovnicesc în anul 1990 de un grup de preoţi şi credincioşi şi depăşindu-se tot felul de situaţii, mai mult sau mai puţin potrivnice, s-a până în prezent ca lucrările să atingă cota +8 m la structură (după cum arată planşele fotografice). Urmează să se realizeze fazele de structură superioară, iar cota finală va fi la crucea de la turla centrală de 70 m (de peste 2 ori înălţimea unui bloc turn cu 10 etaje).

CATEDRALA ORTODOXĂ este o construcţie deosebită, ce se doreşte a fi unicat nu numai în Bucovina, ci şi în ţară şi peste hotare.  Acest sfânt lăcaş de credinţă şi cultură va fi impunător prin dimensiunile ce le va avea şi anume: lungimea de 65m, lăţimea de 20 m şi înălţimea de 70 m, prevăzut cu două nivele:

            Partea de demisol, ce va fi destinată exclusiv activităţilor culturale şi filantropice, va avea un muzeu, o bibliotecă, o sală de lectură şi de conferinţe şi o cantină de ajutor social.

            Partea superioară, de la cota 0,00, va constitui un spaţiu liturgic divin. O asemenea lucrare nu se poate săvârşi fără jertfă, fără ajutor şi bunăvoinţă din partea bunilor creştini.

            Pe această cale venim cu un APEL DE SUFLET de a ajuta la lucrările ce se execută la această CATEDRALĂ A MILENIULUI, care se ridică în cinstea eroilor martiri ai neamului nostru românesc.

            În acest moment ne aflăm în imposibilitatea de a procura materiale de construcţie, deoarece preţurile cresc în ritm galopant, iar fondurile de finanţare se realizează în principal din contribuţia enoriaşilor care au şi ei probleme financiare şi posibilităţi foarte reduse. Din acest motiv lucrările înaintează foarte lent şi există pericolul să se deterioreze tot ceea ce s-a făcut cu multă trudă şi o cheltuială de peste 20 miliarde lei.

            Pentru a putea înainta cu lucrările la această imensă CATEDRALĂ, este nevoie de cantităţi mari de materiale şi anume: cărămidă, oţel beton, ciment, agregate, cofraje, cuie, electrozi de sudură, sârmă de legat cofraje şi oţel beton, nisip, var, etc., la care se adaugă şi costul manoperei, totul însumând aproximativ 200 miliarde lei.

            Venim cu acest APEL DE SUFLET, rugându-vă să ajutaţi la realizarea lucrărilor de construcţie la Catedrala "NAŞTEREA DOMNULUI", în funcţie de posibilităţile fiecăruia:

-                     cu sponsorizare în bani, în conturile : 2511.1-1928.1/ROL - LEI,  2511.1-1928.3 - USD sau 2511.1-1928.5 - EURO deschise la B.C.R. Sucursala Suceava,

-                     sau sub alte forme de ajutor, de care consideraţi că dispuneţi în calitate de viitor CTITOR al CATEDRALEI, care cu mila lui Dumnezeu se zideşte.

            Încredinţaţi că rugămintea noastră va avea ecou pozitiv în inima şi în sufletul tuturor oamenilor de bună credinţă, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să răsplătească toată fapta cea bună pe care o faceţi.

   Preot Paroh Argatu Petru

Când Patriarhul Iacov călătorea spre Mesopotamia a avut o revelaţie, a ceea ce avea să fie locul de întâlnire al omului cu Dumnezeu, Betel - loc sfânt, casa lui Dumnezeu, poartă a cerului (Fac. 28,17). "Locul" a fost însemnat cu ritualul consacrării, cu ungere: "Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineaţă, a luat piatra ce şi-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn". (Fac. 28,18)

            O mutaţie în calea realizării adevăratei case a lui Dumnezeu între oameni, o face creştinismul, bucurându-se permanent de prezenţa lui Dumnezeu, devenind Biserică. Temelia ei este Hristos "piatra cea din capul unghiului" (Mt. 21,42)

            În trupul lui Hristos, Dumnezeu şi Omul, universul trupesc şi universul spiritual îşi regăsesc unitatea originară.

            Iisus, deci şi catedrala care îl simbolizează, sunt astfel consideraţi un nucleu din care purcede şi se luminează totul : Treimea, Cuvântul întrupat, Biserica, omenirea şi toată făptura.

            Construirea unei biserici depăşeşte competenţa arhitectului şi a lucrătorului uman. Modelul este Hristos. De aceea cel ce vrea să zidească o biserică cere binecuvântarea arhiereului, care va pune temelia "piatra", care este Hristos. La temelie se pune şi o candelă aprinsă care simbolizează "lumina lui Hristos ce S-a pus în groapă pentru noi". (Sf. Simion al Tesalonicului)

            Arhiereul  trebuie să vegheze ca lucrarea să se ridice pe "piatra" şi în "lumina lui Hristos", după planul dat de Dumnezeu, pentru că nu imaginaţia artiştilor creează biserica, ci ideea spaţiului liturgic, ca loc de desfăşurare a misterului divin între oameni. Acest spaţiu i-a inspirat pe artiştii bizantini în realizarea stilului clasic al construcţiilor bisericeşti.

            Peste ceea ce s-a zidit trebuie chemat Dumnezeu Însuşi să le afierosească (sfinţească). Arhiereul - trimisul lui Hristos - vine la biserica ce trebuie să se sfinţească pentru a binecuvânta ostenelile celor ce cu timp şi fără timp, cu jertfă şi prin jertfă au ctitorit.

            Sfinţirea - târnosirea bisericii este, de fapt, botezul ei. Este încredinţarea scopului pentru care a fost zidită.

            Biserica, Catedrala - locaş de închinare - îşi are originea în descoperirea lui Dumnezeu aleşilor Săi, încă din Vechiul Testament, astfel ca la "plinirea vremii" să se temeluiască pe Hristos, altarul de jertfă, pentru sfinţirea creaţiei şi mântuirea oamenilor.

                        "Cel ce eşti Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, Care dintru început ai plăsmuit totul, fii începutul, înmulţirea şi săvârşirea lucrării acesteia; binecuvintează pe ctitori şi pe lucrători şi lucrul mâinilor lor sporeşte-l, şi cu pronia Ta cea Dumnezeiască înmulţeşte cu îndestulare toate cele de trebuinţă spre ridicarea şi terminarea bisericii acesteia, ca să fie biserică desăvârşită şi plină de slava Ta şi întru ea să se preaslăvească numele Tău cel preasfânt şi mare, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh eşti binecuvântat totdeauna, acum şi pururi şi în vecii vecilor". (Rugăciune la sfinţirea bisericii)

       Diac. Vasile M. Demciuc

            "Cât sunt de dorite lăcaşurile Tale, Doamne al puterilor", spunea psalmistul, iar noi adeverim aceste spuse atunci când vedem cum din truda mâinilor se înalţă o asemenea lucrare pentru suflet. "Întăriţi-vă mâini slăbănogite şi genunchi care se clatină" (Isaia 35, 3-4) căci "Casa pe care voiesc să o fac este mare, pentru că mare este Dumnezeul nostru" (II Paralip. 2,5) şi "să nu urăşti lucrarea cea cu osteneală" (Is. Sir. 7,16).

            Doar aşa Biserica poate deveni "Cerul" de pe pământ şi cine nu îl râvneşte, refuză lumina şi căldura lui şi "vuietul Duhului cel dătător de viaţă" (Ev. Ioan cap. III).

            Ca mădular, al Bisericii lui Hristos, creştinului ortodox nu-i mai rămâne decât să-şi dovedească această demnitate şi să păstreze vie şi curată amintirea acelor împăraţi şi domnitori evlavioşi, ierarhi luminaţi şi totodată ctitori ai acestei Biserici dreptmăritoare.

            Nici o jertfă nu este mai presus ca aceea de a fi copărtaş la mântuirea semenilor tăi. Pentru aceasta adu-ţi "obolul" (darul) la această lucrare minunată ca să poţi rosti : "Iubesc Piatra Evangheliei ce s-a făcut hrană sufletului meu şi Biserica ce o adăposteşte" (Sf. Efrem Sirul).

            Plata va fi atunci pe măsură căci nu în zadar spunea Mântuitorul: "Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi". (Ev. Mt. 11,28)

"...Pentru ca Domnul Dumnezeu să trimită ctitorilor acestei lucrări şi binefăcătorilor şi lucrătorilor ei pe îngerul Său cel păzitor, care în chip nevăzut să înlăture toate cursele cele potrivnice ale vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi şi să dea tuturor îndemnul la jertfire pentru casa Domnului şi înţelepciune spre zidire şi tărie spre săvârşire, cu lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh, Domunului să ne rugăm" (Ectenie la sfinţirea Bisericii)

"Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit a întemeia Ţie biserică pe locul acesta şi pe această binecuvântată piatră, pusă întru numele Tău, Însuţi, primind cu milă pe cei ce-Ţi aduc Ţie ale Tale dintru ale Tale, spre ridicarea Bisericii ce se zideşte întru slava Ta, şi întru cinstea şi pomenirea Naşterii Tale Hristoase, dă-le lor mulţimea bunătăţilor Tale cereşti şi pământeşti; iar tuturor celor ce dau ajutor la ridicarea şi săvârşirea acestei biserici, dăruieşte-le sănătate trupească şi mântuire sufletească; pe lucrători întăreşte-i, păzindu-i nevătămaţi de tot răul; iar temelia aceasta păzeşte-o nesurpată şi neclintită; şi biserica aceasta adu-o curând la săvârşire, ca în ea neîncetat să Te slăvim şi să Te cântăm pe Tine, Unul adevăratul Dumnezeul nostru cu cântări de toată lauda şi cu doxologii şi cu jertfe fără de sânge. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor" (Rugăciune la sfinţirea Bisericii)

   Preot Paroh Petru Argatu

           Preot Gavril Argatu